omul bun s-a ascuns după deget
se făcea că interesul publicitar
se apropia de buzunarul minții
se făcea că înțelegerea se distra cu lacrimi de crocodil


atunci mireasa lui și-a luat tălpășița
nerecunoscându-i chipul,
avea nevoie de altul reproiectat pe o faleză.


l-a căutat după un timp
se tupilase în balconul cu rufe-ntinse de vis-a-vis
culori pastelate, rugina scursă... ghivece cu flori uscate

afară ningea cu fulgi mari
iar rufele înghețate ale familiei nevoiașe
au devenit patru steaguri scorțoase viu colorate.

n-am putut flutura nici unul din ele
să-i amintesc că, poate,
odată
ne-am dorit același poem al confuziilor
pipăindu-ne orizontul
n-am locuit vreodată în zările comune
sprijinindu-ne de un dinte,
am stungă mi-am zis

sâsâind
bianca marcovici