Nu mai am putere, nu mai am rabdare.
Durerea mă omoară, inima mă doare.
Aer nu mai am, de atîta chin.
Cerul e închis, întunericul a venit.
Soarele se stinge, sufletul îmi plînge.
Vai ce mă simt rău, privind în jurul meu...
Mîinile-mi sunt reci, mă ridic pe-acoperiș.
Cerul e închis.
Luna printer nori străbate
Vîntul nu mai bate
Nici un sunet nu se-aude
O lumina de fulger de departe
Îmi luminează viața
Și un trasnet slab de tunet...
Iarăși liniște
Stînd întins pe-acoperiș
O țigară îmi aprind
Îndată aerul îl schimb.
O da…
O savoare nemaipomenită
Dar eu trebuie sa plec
Căci nu mai am ce face
Þigara mi sa stins, nu mai este timp.
Totul e hotărît, nimic nu mai contează.
Luna iarăși bate
Da, eu am sărit, căci nu mai merit să exist.
Nici o emoție
Nici un regret
Asfaltul de sub mine nici nu-l simt.
E un vis sau moarte?
GATA, EU NU MAI EXIST...