sfredelește lacom se așază confortabil
apoi eliberează aerul rânced...

de aceea câteodată mi-e frig și sunt trist
și atât de singur încât mă aud
când îl strig pe Dumnezeu
întind mâna să nu cad în gol
și atunci mă simt important

în sufletul meu

despletită singurătatea
are ochi de caracatiță
mă privește de sus
ca pe un rest...

și poate are dreptate

anii mei s-au sufocat
în pântecele gol
defapt au mai rămas câteva gesturi
care reconstituie umbra
coborâtă dimineața
lângă trup

ca o diferență de timp între
mine și celelalte lucruri...