Ceva mai încolo de mine sub
arcadele împăiengenite ale nopții
păsările umplu aerul
până la margini
iau forma altor lucruri
doar atât cât să-mi privesc
pe dinăuntru toate
mișcările care pornesc
din același punct
și noaptea ce se dizolvă în
lumina de blitz a momentului

apoi mă închid în prezent și
constat că în mine e mai
puțin loc decât ieri

știu...

în spațiul absent crește o respirație