îmi fac loc pe culoarul plin de bărbați
care cu ochii holbați mă fixează insistent
să m-afunde cu mâinile minții parcă
în fanteziile murdare de doi bani și să
mă despoaie fără milă de unica decență
rămasă ascunsă după rochia-mi transparentă.
îmi aștept liniștită rândul la interviu
ca să înfrunt dureros mai apoi refuzul
tăios al femeii agresive pline de ură și
de gelozia unde i se stinge sufocată judecata.
plec la braț cu sentimentul de insatisfacție
camaradul meu la sfârșitul oricărei încercări
pe drumul plin de artificii nervoase precipitate
peste gânduri aliniate în file dezordonate.
cobor treptele pe ritmul bătăilor de tocuri
în singurătatea unde de fiecare dată intru
seara și ies doar dimineața în zori.
acolo se derulează la intervaluri scurte
secvențe din începuturi sau finaluri
fără esență de cuprins ce-s regizate doar
de mine așa stângaci sau poate drept
dar fără spectatori ori gala premiilor oscar
fără aplauze și-n lipsă de prezentatori.