îmi amintesc
râsul ei certând
liniștea serii…
bătrânii tuaregi
vegheau ploaia
la porțile Saharei…
picăturile grele
cădeau pe trupul
ademenit de ape

degetele lunii
prefirau petale

hibiscușii o căutau…

îmbrăcată doar cu…
mine
mirosea oarecum a
lămâiță

și chiar ploua în Sahara
nefirească ploaie…

de teamă,
nu i-am spus
cât e de
frumoasă…