Port de azi cusut în pieptu-mi, un vis beat, de feerie,
L-am brodat cu fir de viață, și l-am numit….copilărie.
De-o fi careva, vreodată, ce mi-ar cere ca să-l vadă
Am să-l mint cu glas molatec că-i pierdut prin vechea ladă.

Poate,îndărăt de-ar merge timpul, am renaște-a doua oară,
Am lua de mâna-o clipă si n-am lăsa-o ca să moară.
Prea de dulce-i visu’ acest și-mbibat cu parfum de iasomie
Și tresari deodat fățarnic, cuprins grav de nostalgie.

Îți prinzi fața-n palma goală și gândești profund în pripă
De ce viața ni se pare,așa scurtă, totodată, ne-mplinită?
Și-ai fi vrut ca din grădina, anilor trecuți pe vrute
Să fi cules în coșul roșu…rodul fericirii crunte.

Și-ai ajuns acum, tu sclavul, restului de ani rămași,
Pân’ la poarta nedeschisă, nu mai sunt decât… doi pași.
Acum însă, ți se vede în tacitu-ți gând nevralgic,o dorință ne-mplinită,
Stai în colțul mesei albe, și cerșești umil…o clipă.