Să nu faci prostia să crezi că ziua are 24 de ore, are mai multe, unele le uiți prin colțuri
Altele le așezi cuminte în saci de plastic și le arunci în debara
Sau pur și simplu le atingi cu limba.
Au o consistență osoasă, o textură sisifică
Iubitul tău este un tip înalt, are câteva coaste în plus
Le atingi în fiecare dimineață și ți se pare că de fiecare dată sunt altele
E pregătit să te învețe un descântec de moarte
Să-ți ridice palmele în aer ca două păsări care-și caută un loc pentru cuib
Apoi le așează peste ochii lui
Ca două păsări care și-au găsit locul perfect pentru cuib
Trebuie să le palpezi pe fiecare în parte
Ca niște fructe mari și zemoase care-ți cresc din trup
El le culege în toamna serii, le șterge de puf și le servește reci
Și se bate cu razele lunii ca în melodia aia
Cam hilar iubitul tău, nu?

Și tocmai am aflat că la tine e furtună
Deci în seara asta poți citi poemul liniștită