timpul ne va fi duºmanul comun
frumuseþea trãdeazã fiecare cuvânt

sã ne cãrãm ploile în noi
tu eºti vocea mult cãutatã
în trupul tãu þipã furtunã

mã caut printre valuri ºi rechini
sã te ating real fãrã vise
pe fruntea ta de paradis
în trupul tãu þipã furtunã
vãzului marin doar eu ºi umbra mea

un muritor muribund doar eu ºi umbra mea
chemându-te chemând ce ai auzit e doar un ecou
din vremurile bune e vocea dintr-un hãu
ascultã-mã bine trãiesc murind
muribund trãiesc mã doare gandul tãu din gând

în gândul meu murind pe verticalã
sã poþi percepe dorul meu tu cea de pânã acum
lumea departe de tine facã-se scrum
drumuri de vise te-aº face sã trãieºti

...............................................

culegând perla de mov
dintre labiile scoicii marine

poetul trece uneori nevãzut
numai umbra îl urmeazã mereu

la masa de scris versul.
cu fruntea în palme

gânduri. se preling printre vene
albastre carafe. cu vin. cuvinte
murmurate dureri

nestrigate