în fiecare zi îmi spun că aș suporta mai ușor
dimineața asta lascivă cu miros de altă piele
dacă și numai dacă aș ști că nu e doar o repetiție
sau ce mă-sa vrea să fie
până la urmă

până la urmă totul e o jucărie
care imită altă jucărie în altă jucărie
de aici până mai încolo
veți spune că nu e nimic original în asta
n-am inventat nici păpușa rusească
nici frumusețea care clocește altă frumusețe
nici tristețea că totul se mișcă

mă mișc am în mine un motor hypersonic
călătoria asta nu durează niciodată mai mult
decât atunci când gura se deschide și
învață să respire să țipe
apoi să iubească apoi să uite
și nimic din mine nu învață nimic despre mine
fiecare are alt rost în acest mecanism fiecare este
același lucru cum din nisip poți face diverse figuri

în fiecare zi îmi spun că voi îmblânzi dimineața
o voi frânge să-mi iau partea pe care-o las în ea
pe care n-o pot iubi de ajuns
încât să nu mor