ultima dată când te-am întâlnit a fost într-un film
pe care îl văd în fiece noapte
o peliculă cu roșu verde și coco chanel
adorm într-un cinematograf cu scaune de pluș roase
și mă trezesc într-un cor de fluierături
un bătrân lipește cu scoci celuloidul în dreptul sărutului nostru

ochii mei încălecau buzele ochilor tăi
ne turnam absenți gin
te simțeam o pasăre prinsă-ntr-un zar de sârmă
o lebădă coborâtă de pe cruce umblând printre oameni

cu fiecare dublă trasă eram și mai aproape
doar regizorul ne mai agasa cu gesturile lui de șaman

când intram inima ta se oprea pentru o clipă
nu-mi dau seama dacă făceai asta intenționat
dacă erai o antilopă
opintindu-se-n două picioare ca apoi să urmeze saltul
sau dacă nu cumva plină de extaz
evadai într-o cupolă din capela sixtină

de atunci te văd mereu pe muchia unei zile fierbinți
o zi rotundă din care poți tăia felii la infinit
până în dreptul unei raze de soare