O DATA DOAR FEMEIE,DE DOUA ORI ESTI MAMA



Ca-ntr-un buchet, firi albe de mătase
S-au prins in parul tău, pe nevăzute.
Pe chipu-ti palid, in ochii stersi de lacrimi,
Vad tot amarul si durerea unei vieți trecute.
Iți recunosc privirea-ti protectoare
In verdele unei frunze, in firul gras de iarba
Si mângâierea nopții mă duce-n gând, departe,
Când glasul tău de mama mă alina in noapte.
Răpita-mi de la tine oare, o parte a tinereții?
Știrbit-am oare mama, un colt din fericirea vieții?
Ti-am dăruit vreodată un mugur de iubire,
Un râset de copil, o-mbratisare calda?
Primește-a mea privire c-o lacrima-nflorind,
Un picur strălucind din roua dimineții
Pe frageda petala, scăldata in lumina…
Primește mama, din iubire, a mea inima.

Tu ești răcoarea nopții, căldura dulce-a zilei ,
O data doar femeie,de doua ori ești mama.