până mâine dimineață mai sunt o mie de ani

ce aș putea face în tot acest timp

când te lipești de mine inima mi se mută la dreapta
tot mai la dreapta până cade
pardoseala este rece ca marmura neagră
se hotărăște să zboare
se strecoară prin cheia ușii
bea apă din paharul meu
aleargă după copiii care au pornit alarma de la mașină
stă pe balcon
inima asta este chiar nesimțită
fumează pe șezlong
fără să ceară voie
cheamă prietenii în weekend
când plec să joc tenis
și face un tăraboi de o știu toți vecinii
îmi e rușine cu ea

și totuși
până mâine dimineață mai sunt o mie de ani

ce aș putea face să vii
s-o lăsam dracului de noapte
să-și lungească venele cât vrea
nu-mi pasă de ea

inima mea este o prostituată
merge goală pe autostradă
cerșind un corp