Dureri reprimate
ani şi ani…
Chipul blând al bunicii şi
lacrima ei în colţul ochiului prelingându-se…
Case de ţară cu pridvor spre miazăzi
şi ferestre scăldate în lumina
proaspătă a zorilor;
sunetul pârâului săltându-şi undele
peste veşnic aceleaşi
pietre lucind sub ape
şi vuietul lui după ploile repezi.

Drumuri șerpuite și înguste;
copii în haine simple,
cu ochi oglindind seninul,
care aleargă printre păpădii,
și credincioasele berze
meditând într-un picior,
de veghe la fericirea satului.

Năvăliri şi jafuri,
foc şi sânge, pustiu…
Zile albe şi negre;
clocot de ură năprasnic
şi alintare de dragoste,
ca prin vis mâna mamei pe fruntea
copilului
legănând somnu-i lin.

Bucuria calmă din zilele de
sărbători şi
cântecul greierului vrăjit picurând
în suflet;
sunet gingaş de fluier
şi de bucium adânc…

Cuvinte de ură, cuvinte de dragoste,
adunate toate într-o limbă
ca apele susurând, ca vântul vuind
în munţii dacici.
Dureri înăbuşite, şi bucurii, şi visuri
ani şi ani…