Ferește-mă DOAMNE de timpul
care mă răsplătește cu înțelepciune!
Mai bina lasă-mă așa cum sunt
căci e-atat de bine să fii
un om printre oameni!
Ce sa fac eu cu o intelepciune
ce-mi evadeaza din creier doar prin firele albe de par?
Fa sa rasara in cale-mi o floare
si-am sa-nteleg negresit
nelinistea pamantului si tacerea cerului.
Fereste-ma DOAMNE de timpul
care ma rasfata cu fericire!
Ce sa fac eu cu o fericire
care e o chestiune mult prea mare
pentru sufletul meu prea mic?
Scoate-mi in cale mai bine
un copil,
iar eu voi sti sa gasesc fericirea
in ochii, in surasul,
sau in sufletul inocentei.
Doar Tu stii Doamne
ca tot ce-mi doresc eu e atat de aproape!
E aici, pe pamant.
Cerul e pentru cei curajosi
ce-si construiesc aripi, poate prea fragile,
pentru a-l explora.
Cerul meu e aici,
printre frunze si iarba,
printre oameni si pietre.
Pot zbura fara aripi!
Fereste-ma DOAMNE de aripile
care-mi ingreuneaza mersul!
Da altora toate acestea!
Mie lasa-mi aprinsa doar lumina dinlauntrului
spre a nu-mi rataci pasii prin viata.