agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1409 .



XX35 PATIO
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sacanueces ]

2009-07-25  | [Acest text ar trebui citit în espanol]    | 





¿saldré de este patio, de estas cuatro paredes de la intemperie?
¿buscaré, acaso, un techo y un televisor que me cobije?
¿será posible practicar el paso de la manada?
¿me haré oveja blanca, mansa y estúpida que va yendo?
¿seré el empleado ideal, trabajador, silencioso y abnegado?

¡oh no, mejor aprenderé la conga de la piara sin escrúpulos!
-ahora fuera del patio da igual-
me haré político, gremialista, o amigo consultor
¿será posible?
¿salir será posible?, -vuelvo a preguntar-

¿una pluma se deja?
un dolor, una lágrima, la alegría: ¿se pueden dejar atrás?
¿el viento, el río?
¿el vuelo de los pájaros, tus ojos negros?
¿tu puta mirada, tan dulce, de hembra en celo, se puede dejar?

¿las putas y las esquinas que por la ventana veo?
¿y un amigo en el espejo del destino?
¿y un poema adobado en buen vino?
¿se puede dejar y anestesiarse?
¿olvidar, simplemente olvidar?

¿morir el corazón y la memoria?
¿cerrar los ojos y decir: ¡no pasó!?
¿qué no hay poesía ni poetas?
¿el verbo?
¿el tuyo y el mío, es acaso polvo esparcido en el chiquero?

algo pasa
algo fuerte sucede
por eso pregunto
dudo de quedar o no entre las cuatro paredes del patio
a la intemperie, expuesto

quizás sea esa tremenda consciencia de trágico poeta
o no, quizás no…
quizás sea el impulso primitivo, bestial
la rebeldía natural de la poesía
la de no dejar nada como está y sublimarlo
no se, algo pasa
algo fuerte pasa que me lleva a cuestionar
a lanzar la mirada que no se calla
que preguntó y volverá a preguntar
¿será eso nada más?

dubitativo deambulo entre las cuatro paredes
aire fresco en el patio a la intemperie del ocaso
todo esencia y pregunta
solo, aguerrido, frente al inexorable destino
consciencia y ser, y soy








.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!