într-o noapte
ziaristul l-a ucis pe poet
când stăteau amândoi și depănau amintiri
ultimul vorbea despre frunze de toamnă care stropesc trotuarul
și fâșii de lumină pe zidurile gri
ziaristul a simțit cum vorbele celuilalt
îi înmoaie sufletul luciditatea încrâncenarea
s-a făcut ca plastilina ca smoala ca balta de sânge scursă din pieptul poetului
cu penița i-a prins inima în calendar
în oglindă era acum numai unul