Pe o margine de stâncă,
Lânga marea cea adâncă,
Zece pinguini mănâncă
Sandvișuri cu ou și șuncă.

Dar, cum șunca n-a fost nouă,
Sau, probabil, de la ouă,
Unul …cum să vă spun vouă,
A murit și, mai sunt nouă.

Pe cei nouă pinguini,
Îi apucă un leșin.
Unul pică la rechini,
Și mai sunt opt pinguini.

Mai târziu, în miez de noapte
Li se face chef de lapte.
Unul, bând, căzu pe spate,
Și din opt, rămas-au șapte.

După mese copioase,
Pufăie tigări bengoase.
Unul, cum nu mai fumase,
S-a-necat, și mai sunt șase.

Puși pe chef și fără glas,
S-au pus pe dansat un vals,
Unul pică dup-un ceas,
Și doar cinci au mai rămas.

Cei cinci pinguini, concret,
Se jucau c-un pistolet.
Unul n-a țintit prea drept
Și-a rămas doar un cvartet.

Toti cei patru derbedei
Jucau poker între ei.
Unul n-a plătit cinci lei
Și-au rămas la masă trei.

Cei trei vajnici păsăroi
S-au refugiat pe-un sloi.
Cum dezghețul era-n toi,
Încăpură numai doi.

Vai de ei, i-a prins taifunul,
Zgâltâindu-i ca nebunul,
Și, din spuma ca săpunul,
A iesit la mal doar unul.

Ud , flămând, zgâriat de spini,
Acum umblă prin vecini,
Cu un cântec anodin
Despre zece pinguini.