Sinapsele sunt grele de păcate,
influxul a uitat știutul sens,
magnetice lumini sunt capturate,
irațional, neașteptat revers.

Adulmecând mirosuri de culoare,
se-mbogățesc în neguri cu un scut
de vechi nuanțe, dintr-o sărbătoare,
când gândul meu venea necunoscut

lăsând amprente fără remușcare
pe visul tău armonizând vernal
rostirile cu semnul de-ntrebare,
mixaj de alb și-un verde ireal.

Nedeslușit și-aproape uluită
încerc să-nvăț culoarea pe de rost,
diametral, în haos țintuită
e umbra ta, a celui ce n-ai fost...