Trasez un perimetru în spațiul invizibil
În care îmi pun crezul ilizibil,
Valoarea stabilește o ipoteză cu sensuri înnobilatoare,
Antitezele se bat în duel, iar afinitățile degenerează în simulacre increatoare.

Clona femeii iubite se rotește în orbita ochiului înmugurit
De infinit, idealuri, purități, ce șoptesc spre sine ca un gângurit
De prunc învelit în aura necunoașterii – țipăt către lume nepângărit.

O femeie își donează frumusețea unui cerșetor,
Rămâne din ea o umbră ce vorbește cu glas pieritor
Unui efeb cu aer berbant și zâmbet cuceritor,
Cu ochii emailați de iubire desenează un areal visător.

O virgină fuge în cerc în jurul unui bărbat miop
Ce vede-n ea doar sexul ca o sticlă de șampanie cu ermetic dop
Care, scos, împrăștie orgasmul în aerul erotic, nerămânând niciun strop.