așa e mă cuibărisem ca viermele
în piersica pîrguită și oau
ce frumusețe de piersică au spus
păcat de ea că e găurită de vierme

așa e păcat și de mine
păcatele mele
că doar am iubit-o

nimic nu mă mai speră acum
nimic nu mă disperă
toate-s vise adormite sau
limpezi hidoșenii

n-am fost nici la nașterea lui fiică-mea
nici la înmormîntarea tatălui meu
m-am cuibărit în mine și cred
că nu voi fi la nicio naștere sau moarte
a mamii ei de bucurie

tot ce simt e cea mai trăsnită amorțeală
tot ce tac
e să urlu liniștit

m-am cuibărit pe mal eu și cîinele
iar vara e pe ducă sedusă ca un fluture
de luna topită în apă