cred că după veacuri și veacuri de biblioteci
pogorîte din Golgota sau
stinse din Alexandria
nu prea am ajuns atotștiutori
nu prea am ajuns atotputernici
după secole sure de istorie și
nici măcar atotvăzători nu vom deveni
după milenii de internet

în haina ei vaporoasă
inima obscenă a poeților
tot mai gonflabilă și mai grea
exhibată în public degeaba
fără proteste și admirații în masă
rămîne o scîrbă dulce un fel de suspin
cu sînii mari ca în telenovele
mîngîiată doar de frații de suferință
ca în sectele alea în care sora
îți dă trupul ei cu un gest teatral
apocaliptico-mărinimos

ici-colo o mică furie o nenorocită de milă
în rest coada între picioare și viteză

ambiția maladivă de a vedea și pe mama dracului
senzația scărpinată în ochi de nisip
și totul scufundat pînă în gît
într-o mare de monitoare
cu pupilele mărite ca niște sexe oribile

noroc că unii mai ies pe nevăzute afară
să hrănească și să șuteze cîinii
și tot ce mai aud e un cîntec stupid
de jucărie muzicală

schelălăită razna în cucuruz
cu bateriile duse