nu mi-a fost prea greu să mă urc
în trenul de la ora trei dimineața
cu destinația Oradea - București
într-un compartiment clasa a doua fumători
și să-mi îngrop ridurile în fumul de țigară
ce valsa de-asupra capului aplecat după aer...

știu că nu toate diminețile sunt perfecte
pentru că ele sunt făcute să dureze
cât un mers cu trenul

poate puțin îmi pasă

mă retrag înăuntru și împart respirația
cu bucățile de umbră căzute peste
carnea mea ca o răzbunare

dimineața crescută pe față
trece prin mine

la primul semnal
se deschid ușile

și totuși
niciodată nu vor opri căutările...