în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele
întredeschid inima pentru alt bob
de nisip

reziduu dintr-un veac recent
trăire redusă la o gămălie de sidef răscolit
cu viscole în sângele meu

nu mi-ai dat timp să iubesc, tată
atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor
în primăvara astmatică

atât de tangibilă, limba de moarte a trecutului
ți-a alunecat de sub buricele degetelor
perlă