Cand cu gene ostenite seara suflu-n lumânare
Doar ceasornicul urmeaza lunga timpului carare
Caci perdelele-ntr-o parte când le dai si in odaie
Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate
De dureri pe care insa le simtim ca-n vis pe toate

Eminescu: Scrisoarea I