Crema norilor hidratează cerul vast,
Ploaia cade perpendicular ca un surâs cast
De femeie angelică în ochii unui bărbat îndrăgostit,
Într-o frunză o picătură s-a adăpostit.

La numarător așez distracția cu cifre multe,
La numitor îmi pun defectele 0,… cu zecimale pierdute
Și astfel fracția mă definește, un infinit cu sonorități mute.

O bucurie fadă ca o lumină într-o sferă opacă
Se întrezărește în indefinit și caută să placă
Tristeții transparente întrerupând muzica inefabilă,
În care fantezia vede o vampă cu privire de acvilă.

Teorema rațiunii erupe în vulcanul iubirii,
Lava cugetărilor acoperă pădurea nefericirii,
Interacțiunea dintre sine și eu dă simbioza din arealul firii.