Toamna mă cuprinde
Cu melancolia ei
Parcă pierd ceva din mine
Simt că o să pierd iubirea.

Atât de rece și pustie
Această toamnă mă omoară
Mă lasă singur și fară pereche
Iar eu cad în prăpastia cu regrete.

Secrete și minciuni
Adevarul e aproape înghețat
Eu sunt sfărmat și fără speranță
Iubirea sa dus și totul e pierdut.

Ce este oare toamna?
Oare un blestem de nepăsare
Un tunel fară scăpare
O boală fară leac.

Atât de mult aș vrea să hibernez
Până vine primăvara
Dar nu pot
Sunt doar un om plin de păcat.