nimeni nu răscumpără amănuntele vieții mele
nimeni nu le vrea
eu adun cunoașterea din palmele profetului
nici țipenie de om
nici aripă de înger
care să îmi dea dreptate

bineînțeles întâmplările programate s-au întâmplat
am trecut peste mine însămi ca o șenilă
peste iarba zilei prezente
tu ai ieșit neșifonat ba mai nou și mai verde
eu am rămas într-o clară vecinătate cu mine

fiecare gând pe care l-am înhămat la dricul iubirii noastre
e-o bornă kilometrică
de care te-ai împiedicat sublim
numai trăgătorii tăi de elită
irișii
mai luminează bezna carcasa mea de carne

irișii tăi puternicii viii
mă-ncep la apus ca pe o pagină nouă
mă semnează în zori cu numele tău
mă expediază către mine

e singura scrisoare pe care n-ar trebui
oh, nu,
n-ar trebui s-o arzi
niciodată