sunt o femeie cu două brațe
restul sunt pure invenții
întâmplări felurite, placide
manevre lăuntrice
cât gaura cheii

o toamnă organică se-ntinde
ca un cearșaf
cu viscerele alandala aruncate pe străzi
un camion plin de praf
fără șofer, fără destin

o iau acasă pentru o oră
îi dau bani, o hrănesc
ca pe un ins fără casă

sunt o femeie cu două brațe
restul sunt amețeli, vârtejuri
sentimente opace
nu le împrumut pe timp de secetă

!n-am nevoie de ipostaze
fantomă, ploi de rutină
vreau o toamnă din aia să-mi fie frică de ea
ca de moarte
prin scorbura ei să trec nonșalantă
cu lașitatea la vedere
zgardă cu nume precis!

tu urci everestul pe gambele mele
în veșminte cu spasme

încă îmi mai recunosc părțile corpului
am degete, ochi
paharul din care te beau
o voce în plus