nu știu cine ești. de ce încremenești în mine în fiecare clipă.
de câte ori orbesc te simt cântând mai departe un imn.
ceva ce se întâmplă cu tine mă incită
mă aduce în pragul disperării în stare să strig noaptea
când toți oamenii dorm. tu nu dormi.
tu strălucești din miezul lucrurilor.
ești verde. nu clorofilic. doar verde.

uneori sunt gata să fac dragoste cu tine
să-ți smulg pielea să mă strecor în miezul tău
sunt gata să mă las în voia acelui cântec imaginar fără sunete fără armonii
doar balans în ritmul straniu al nesomnului.

dacă m-aș întoarce repede din mine
atât de repede încât să-mi rămâi pe retină
dacă ți-aș cuprinde privirea și aș face din ea o câmpie
dacă aș adormi odată în somnul tău imposibil
poate doar așa.

noaptea e plină de ochii tăi. noaptea e o caracatiță
care mă îmbrățișează cu brațele tale.
locuiești în mine în locul meu în cântecul meu.

!să nu-mi las picioarele afară
să nu-mi las vreo toamnă la întâmplare!

poate că ești un cântec carnivor
poate că ești un copac.

lucrurile se vor lămuri peste un timp
când toată lumea va pleca din noi.