după iarna aceasta mai vine o iarnă
dar în loc de zăpezi vor fi îngeri căzuți
să le-ntindem smeriți câte-un loc să se-aștearnă
când coboară în noi temători și tăcuți

s-adunăm din noroi sfinții șterși și himerici
să le dăm sfiiciuni și culori înapoi
rânduit așezați pe pereți de biserici
să privească zâmbind la copiii din noi

înviați și senini vor rămâne-n icoane
arcuindu-și mirări în priviri de părinți
noi vom fi lângă ei doar tăcute coloane
lumânări care ardem pios și cuminți

după iarna aceasta mai vine o iarnă
în copiii ce-am fost s-o primim ca pe-un dar
să lăsăm albul ei de lumini să se cearnă
peste zidul din noi preschimbat în altar