lumina acestei dimineți

străzile răsuflă o ceață de scenă
orașul
miroase a plămânii nenumăraților săi fumători

nimic nu s-a schimbat soarele
trebuie tălmăcit de limbile preoților
noiembrie acesta-i o barbă – prelinge
resturi de mâncare pe pantofi

apoi crăciunul
porcii de-o seamă vor fi tăiați împreună
mațele vor fi spălate de rahat
măcelarii își vor șterge mâinile pe ștergare de lână
vor alunga sila de sine
cu aburi de țuică și vin

scroafele nici măcar atât – vor uita

ce triști sunt neauziții
ploaia le intră în gură
bătăile inimii lor nu răzbat

apa de fapt e un zid
prin care trecem
cu libertatea sângelui prin rană
cu blazarea cetățeanului care nu votează
printre frați retardați

dragostea?
bavura industriei ușoare ce produce
300 forbești în esență penali
scriitori schizofrenici sau vituperiști
curve de profesie doamne

restul oricum nu contează