Fac asta din dorință,

O fac din neputință,

Căci sunt o simplă ființă

Ce simte suferință.


Fac asta cu folos,

O fac cât mai frumos,

Dar simt că merg în jos,

Și-o fac mai dureros.


Încerc s-o fac mai bine,

Gândindu-mă la tine,

Dar lacrimi cad puține

Și frica nu mai vine.


Și aud că vrei să-mi ceri

Să încerc din răsputeri,

Să renunț la zeci poveri,

Să n-am parte de dureri.


Dar n-am vrut să fie-așa,

N-am vrut să uit de ea,

Iar atunci când ea pleca,

N-am vrut a mă schimba.


Cu gându-n stele m-am trezit,

Asta nu-i ce mi-am dorit,

Am uitat tot ce-am iubit,

Am uitat tot ce-am simțit.


Am greșit, am realizat,

M-ai ajutat, nu mi-a păsat,

Dar când pe ușă ai plecat

Nimic frumos n-a mai durat.


Și-acum când știu unde greșesc,

Acum când știu ce îmi doresc,

Încerc din nou să-mi amintesc,

Încerc mereu să te găsesc.


Am uitat tot ce-a durut,

Nu mai am ce am avut,

Și-ncep să simt ca la-nceput,

Dar prea târziu, te-am pierdut.


Am fost mereu un gânditor,

Am fost mereu un visător,

Am fost mereu un luptător,

Dar acum cer ajutor.