Azvârlit în singurătate

Ca un semn de carte uzat
Pe care îl abandonezi în volumul
Deja citit
Pe un raft de sus din bibliotecă
Un loc în care nu te mai obosești
Să ajungi niciodată

Poate că nepoții cândva...


Ca o ceașcă cu toarta ruptă
Pe care ai încercat să o lipești
Și acum pusă în cutia din pod
Împreună cu alte lucruri nefolositoare
La care nu te mai uiți niciodată

Poate că nepoții cândva...


Ca o lumânare de nuntă
Pe care o păstrezi în debara
Împreună cu papionul
ȘI floarea de mire
Lucruri de care nu mai vrei sa
Îți aduci aminte

Poate că nepoții cândva...