Sunt nebunul ce nu-și poate vedea mortul favorit
Ieșind pe ușă
pentru ultima dată
spre mormânt

Ironia vieții se-ntinde până la inima mea
cu gust ispititor de păcat.
Inima lovește în plin sens giratoriu
debusolată, pierdută
de acel far
ce-și lovește marea în singurătate
plină de valuri, de imensitate

De-aceea m-ai privat de toți morții
Ce puteau ieși pe inima mea
Spre cuvinte.
Pentru că toți sunt vii!

Vii sau moarte, tot există
Ca niște sentimente ce se zbat în plin sens giratoriu al vieții…