nu conteaza dacă mă vor sprijini ușile străzilor,
ultracentrale,
dacă așa aplanez noțiunea de bărbat.

inima mi se-ngroapă departe în piele,
câteodată scârțâie
ca o poveste promițătoare de dragoste
și revine sec
ca o pagină din Ulise.

nu am primit încă răspunsul la întrebarea mea privind fericirea
aseară toate persoanele din cameră se rugau pentru asta,
numai tu ai vrut să ascunzi.
uite, realitatea, un început de sentiment

până atunci
plătesc bărbații cu vârful expeditoarelor,
cu praful coatelor,
ștanțez cu colțul sânilor
o carceră indusă
un fel de 'nu pot să mă las de ei'
dar asta tot nu-mi dă dreptul să-i asasinez
din principiu.

numele lor e 'Iubirea' și ea doarme în porumb,
sub cerul liber
vor înființa artere cu numele asta, e atât de bun
și-i vor lipi toate fragmentele pe pereți

soarele va apune de comun acord la picioarele ei,
secând tot mai multe diastole
până când se va spune
'nu mai putem face nimic'