Mirajul fericirii



Plutesc în libertate la-ntâmplare
Și viața un miracol mi se pare,
Cu talpa goală calc pe puful ierbii
Și-n plin extaz mă prind în dans cu cerbii.

Dar simt amarul dulce, privesc în înserare
Cum vii neobosit, zburând din floare-n floare.
Mă prind cu tine lin, timid, în valsul vieții
Și-ți las, să-mi sorbi din sân, toți anii tinereții.

Þi-am spus, când plin de farmec în templu-mi ai intrat,
Să te descalți, că-i sfânt pământul ce-ai călcat.
L-ai sărutat în treacăt și-ai dispărut în noapte
Iar timpul și distanța te-au dus tot mai departe.

Þi-aș dărui, fierbând, întreaga mea făptură
Și m-aș înmormânta in propria-ți natură,
Căci ce-i mai folosește la pasăre aripa
Când zace-n colivie închisă mititica?

Simt freamătul durerii, în mine e abis,
Mă zbat neputincioasă în cercul vieții-nchis,
Cu talpa goală calc pe spinii sorții
Și-am dat drept vamă fericirea, morții!

Încerc să mă adun, mă recompun din mine
Să pot să trec prin viață, fără tine!