Cuvântul era acest liber și învolburat fior de dragoste. Te-am
Lipsit de ale mele gânduri doar pentru că tu,
Atunci când miști faptele zilei, ești aceea care le așează,
Meticulos și neștiutoare, în firesc.
Atunci când se nasc, în dureri care-mbujorează apusuri,
Tăcerile noastre nu fac decât să vorbească.
Cuvintele, matinee de rouă pe verbele nude.
Uneori, conjugăm ziua ținându-ne de mână,
rostind-o îmbrățișați, fără umbre.
Umbra verbului a iubi: cântec.
Umbrele faptelor noastre sunt substantivările ființei
- te iubesc în poemul acesta și uneori,
cu miresmele care poartă ademenitoare trăsuri
Mânate de cai roibi ca aerul memoriei.
Cuvântul meu gravid în pântecul firii
Te cântă