Ce rea e liniștea-
Ce dură e tăcerea-
De când sensibila-mi jumătate
Nu mai e-
Și în singurătate trebuie să-mi petrec
Și nopăile și diminețile.

Ce trist e peisajul cănd tu lipsești!

Urlând în noapte tăcerea
Mă trezește o lacrimă
Ce mi se rostogolea pe fața rece.
Nu știu, ce se întâmplă-
În zadar caut cuvinte,
În zadar caut...
Caut dar nu găsesc nimic...
...nu-mi găsesc nici locul
În zadar mă-ntorc...
În dreapta
Þi în stânga
Nu! Nu!Nu!
Nu aici e locul meu
Unde diminețile tăcute
Mă așteaptă odată cu răsăritul soarelui.

Tăcerea îmi străpunge trupul
Vreau gălăgie!
Vreau zgomot...
Vreau haos... și râsete de copii
Nu!
Nu mai rezist presărilor,
Dimineților tăcute

O ceașcă cu ceai fierbinte, îmi încălzește mâinile
Pe terasa pustie,
Când Soarele se întrece cu Luna.
Prin aerul umed și rece
Aștept să iasă cineva din casă
Dar nu vine nimeni...
Golul biruie în casă.
(12.noiembrie.2008)