Iubito eu de ziua țării mele iar am dus la amanet inele
veștejite florile în garaj ninsorile o icoană aruncată of de m-aș roti în roată
Cred că sărbătorile sunt ca toate florile cred că florile sunt toate numai ție jumătate celelalte le-aruncăm florile ce le-mbrăcăm când în șoaptă când pe spița de la roată doamna mea dedin spre soartă

uite a ajuns prin spitalul de nebuni sfântul de care tot fugi ia seringa ia halatul tensiunea sfântului din icoana gândului nici prea mare nici că este arză focul de poveste cine zice ăla este

trecem spre numărătoare orice rază orice pasere cum ești
te-aș iubi ca pe omleta dintre farfurii cerești
dimineților li se face foame sfinților
care după prânz se-arată
viața mea iar dezbrăcată
unde florăresile își ridică fustele
de sub ele permanent și parlament rulment și dependent un bondar ce stă pe net până viu din amanet iese domnu prezident