Locuim impreuna de cateva saptmani.Nu am vrut sa stiu nimic din trecutul tau,nu am dorit sa te intreb nimic.Am vrut sa ma lasi sa te descopar.Nu stiu daca te-am intuit ori te-am aflat.Sau poate ca am aflat numai un fragment din tot ceea ce esti.Mi-e teama ca m-am indragostit fara sa vreau...Imi spui ca esti liber.Si ce daca esti liber din moment ce drumurile noastre nu se vor ascunde in aceeasi dorinta?Habar nu ai ca exist,nici macar nu stii cat de mult insemni pentru mine.Imi place sa te ascult si in egoismul meu de femeie indragostita,vreau sa cred ca imi vorbesti doar mie.Uneori,am impresia ca stau culcata pe pieptul tau,ascultandu-te cum imi citesti inainte sa adorm.E singurul mod in care reusesc sa adorm,sa am un somn linistit.Nu ma intereseaza calculele matematice,probabilitatile si distantele.Nu ma intereseaza cabotinii care fac din visul meu himera.Nu am nicio tangenta cu lumea asta triviala,nu vreau decat sa ma trezesc in bratele tale,sa ne servim cafeaua si tigara in bucatarie,la 6 dimineata.Vreau sa traim ca doi oameni normali,absolut banali.Nu esti nici zeu,nici muritor pentru mine.Esti omul de care am nevoie.Asteapta-ma o clipa!