Arc al tristeții cu centrul în letargii,
Plânsul se frânge cu sunetele orgii,
Pe scara sonorității un înger descinde pe-o pleoapă,
Are ochi esoterici și aripi de apă.

Lumina se întinde leneșă pe lucruri,
Ca un vector căzând din cruguri
Perpendicular pe oamenii orizontali
Și este absorbită de oamenii verticali.

Din femeie se scurge feminitatea pe pat
Cu care se unge un bărbat,
Iubirea sub formă de cremă hidratează partenerii,
Își scrie prin săruturi scrisorile puzderii.

Sunt plin cu materii feminine
Ce-și cresc nurii în tipare masculine,
Din simbioza acestor entități sunt modelat,
Un heruvim femeie și-a sudat aripile pe-al meu omoplat.