Lumânarea






Arzând pe masa vieții,
E casa-n sărbătoare,
Roșești puțin când vinul
Se scurge în pahare

În scânteierea-ți vie
Se oglindesc castele,
Învăluiți de vrajă
Ne înălțăm spre ele.

Emani dorință-n jur
Și plină de sclipire
Auzi șoptind în taină
Cuvinte de iubire.

Veghezi cereasca noapte,
Te-aprinzi strălucitor,
Complice ești la rodul
Neînvinsului amor

Și luna se retrage!
Tu, arzi cu frenezie,
Pe trupu-ți fraged, încă,
Prelinge bucurie!...
............................

Privind în jur mai afli
Doar bățul de chibrit
Îți iei „la revedere”,
C-un ultim pâlpâit!...

E frig în urma ta,
Din flacăra de-aseară
A mai ramas pe masa
Un bulgăre de ceară!