Ninge cu aripi de îngeri,
Ninge în perimetrul fiindului cu plângeri,
Plouă cu dezarmonii coexistând cu discordii,
Plouă cu mistere vorbind în dodii.

Plouă cu cadavre din cimitirul celest
Zdrobite pe caldarâm ca înghețat lest,
Ninge cu avânturi însuflețind inertul,
Ninge cu viu înviind mortul.

Plouă profund scormonind în adâncuri
După liniștea casantă sfărâmițată de uri,
Ninge coagulând stări opuse, reci,
Ninge incandescent, când ca un licărit prin noapte treci.

Plouă cu femei în orașul închipuirii,
Întind palma și se depun ca lacrimi ale fericirii,
Ninge cu bărbați zgribuliți de frigul unui refuz,
Ninge cu țipete ce se topesc în auz.

Plouă cu tristeți inundând un oraș al veseliei,
Două picături și-au făcut cuib pe pielea cheliei,
Ninge pe țeasta fără păr a unui bărbat
Și fiecare fulg de nea se preface-ntr-un fir de păr, de ger gripat.

Plouă cu brazi cu rădăcini în ochii sărbătorilor,
Îi împodobesc cu globuri pictate cu gândurile visătorilor,
Ninge cu cadouri simbolizând Spiritul Crăciunului,
Inventariem bunele și relele, succesele și nereușitele la sfârșitul anului.