Privesc în timp la poeții
Ce-au pus preÈ› pe poezie
Și-au dat o formă, ca urmașii
Să-i citească cu bucurie.

La Eminescu când privesc,
Ce a dat țării sale
Versuri adevărate, ce strălucesc
Și-s citite cu-ncântare.

Privesc și la acei poeți, care,
'N versuri albe ne povestesc
A lor pură iubire
Clar și pe-nțeles.

Privesc și la cei moderni
Ce scriu în versuri încâlcite
Susținând că sunt mondeni
Nemaicitind "poeme prăfuite",

Precum cele de Alecsandri, Dabija,
LabiÈ™, Petrarca sau Hajdeu
Ce-s, se pare, învechiți deja
Rămânân doar subiecte de eseu.