Dedicație către Virgil
Poezia asta mică,
Liniștit și cu răbdare,
Să o citești lui Petrică,
Acum și când va fi mare.
Titi

Sprintenel nevoie mare,
Nu cât el și-ar fi dorit,
Când nici soarele răsare,
La Virgil a și sosit.

Lânga dânsul se întinde
Cel mai des cu fața-n sus,
Somnul ușurel îl prinde,
Și apoi doarme, doarme dus.

Pregătit Virgil așteaptă
Ca să-i facă un perdaf :
- Cine a făcut această
Pată udă pe cearșaf?

Încurcat, dar n-o arată,
Se retrage încet, tiptil
Și un degețel îndreaptă,
Înapoi, către Virgil.

Când Virgil se odihnește
Sau iese să joace table,
Piciul nu mai prididește
Să tragă din prize cable.

-Iar e mut calculatorul
ConsemneazăVirgil trist.
Unde e demolatorul?
Mama lui de terorist!

Seara, pe a lui pernuță,
Adoarme ca un făcut.
Resemnat Virgil anunță :
Mâine o ia de la-nceput.

Tu Virgil ești cu dreptatea
Și ți-o spun cu frenezie !
Pentru a ști posteritatea,
Þi-l demasc în poezie.

Iași 31 iulie 2007