Timpule bătrân moșneag
Mai colinzi lumea pribeag?
După clipele ce zboară,
După a vremii grea povară.

Spune-mi și mie de vrei
Despre mine sau de-ai mei,
Va fi rău, sau va fi bine?
Vom avea vremuri senine?

Mă poți învața acum?
O vorba, un cuvânt bun?
Spune-mi calea de urmat,
Pentru un viitor minunat.

Fiule ești înca slabuț,
Și la minte cam goluț.
Pot să-ți spun de vrei să crezi:
O să te mai luminezi.

Mulți te vor asculta,
Multe tu vei îndura,
Pentru a putea afla
Care e limita ta.

Îți mai dau de vrei un sfat,
Aminteste-ți ce ai învațat
Cinstește din toată inima:
Dragostea și prietenia,
Respectul și omenia.

Doar așa putea-vei afla
Care este soarta ta.
Te mai las acum să crești,
Că încă mai copilărești.

Dar în curând tu vei afla
Cât de grea poate fi viața,
Știu și că vei reuși,
Oricâte piedici vor fi.

Vei iubi și respecta,
O fată cum nu e alta.
Prietenii cu tine vor fi,
Acum și în orice zi.

Ești onest și de cuvânt
Până ce vei fi cărunt,
Când iar ne vom întâlni
Viața a ne povesti.

Și mă vei ruga cu zel
Să te iau cu mine-n cer,
Să-mi arați că-ai respectat
Tot ce eu te-am învățat.

Timpule dacă se poate,
Spune-mi de te poți opri
Și pe la ai mei copii
Să le dai și lor un sfat
Despre drumul de urmat.