Pe bolta înstelată, a Lunii vechi regat
Sălășluiește o fată ce azi s-a transformat
Într-o steluță dulce ce luminează blând
Și dorul meu îl duce de pe-acest pămân.

Putere n-am destulă și nici resurse-n care
Să-ți pot arăta steluță cât te iubesc de tare.
Aș vrea să-ți văd iar părul tău blond liber în vânt
Și să-mi aline dorul ce-l am pe-acest pământ.

ÃŽn fiecare noapte privesc prin al meu geam
Dorind să-ți zăresc chipu-ți strălucind solemn
Alături de Luna, regină blând a nopții
Ce poartă solemn cununa vieții și a morții.

O rece înger care visul mi-l tot bântui
Tu, ce te lași pe cale amestecată-n gânduri
Lasă-mă acuma să-mi duc eu visul greu.
Voi primi și eu cununa când o vre Dumnezeu.

Tu să m-aștepți în ceruri alături de iubire,
Să-mi dai cununi de lauri la a mea venire;
Să fim pe veci acolo-mpreună doar noi doi
Și să purtăm cununa iubirii dintre noi.

Iulie 2006