Când totul e albastru și rece
Și totul e firav, se rupe
Când neaua se-atinge de pleoape,
Atunci tu-nchide ochii și-ascultă.

Când totul e gânduri și șoapte,
Când totul e negru în noapte,
Când totul se plimbă cu mine,
Tu du-mă aproape de tine.

Și când e pustiu și e moarte
Și pașii pe stradă ne-alungă
Și într-o vâltoare nebună
Trei picuri de ploaie să curgă.

Și oameni ce-ntorc mirați ochii
Aflându-și destinul în mare,
Ei speră că mâine e bine
Eu sper c-ai să vii astă-seară.

Și cum tempoul îmi bate
Dansez pe o inimă goală
Magie de vis mă cuprinde
Învelita în fir de mătase.

Și vreau să găsesc încheierea
Unor cuvinte absurde de seară
Mă plimb pe trei clape, nebună
Cu ochii aprinși după șoapte.