Parcul imens se desfasoara,

In jurul unui lac se infasoara,

Copacii ma privesc acum,

In vreme ce eu alerg pe drum…

Un drum pavat cu piatra,

Intr-o imagine consacrata,

O frunza defileaza in soare,

Trecutul meu incet moare…

Copacul toamnei se prabuseste,

Un vant rece dinspre lac navaleste,

Am aici o amintire definita,

Vad o lumina care este infinita…

La orizont soarele este la apus,

O frunza in calea mea s-a pus,

O ocolesc pasind pe drum,

Ma indepartez de trecut acum…

O frunza rosiatica ma priveste,

Apusul trist si el imi zambeste,

Soarele in lac se scufunda lent,

Vantul bate cu tarie independent…

Soarele acopera orizontul acum,

Trecutul in umbra se face scrum,

Drumul meu s-a cam terminat,

Dar nu-I nimic, viitorul nu s-a desfasurat…

Soarele a si disparut la orizont,

Lacul este acum un imens front…

Batalia cu intunericul abia a inceput,

Lumina ce va fi sa vie nu s-a conceput…